"De ce le e frică, nu scapă!", "Mărimea contează! Dacă nu-i putem face mai buni, măcar să-i împuţinăm!", "Votaţi pentru Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300". Toate aceste sloganuri de campanie sunt lipite de figura rânjitoare a d-lui Băsescu, uneori şi cu braţele larg deschise către popor. Carevasăzică, dl. preşedinte foloseşte pe faţă, fără umbră de bun-simţ (de fapt, nu cred că l-a traversat vreodată aşa ceva), referendumul în scop electoral personal. Urmăreşte astfel să-şi creeze un avantaj faţă de adversari pe care îl admite el însuşi, într-un moment în care logica d-sale se duce lângă bunul său simţ: "Dacă aş fi vrut să am un avantaj, puneam referendumul în turul doi. Ziceţi mersi că nu l-am pus. În turul întâi nu e avantaj, că sunt mai mulţi candidaţi". Întrebarea apare de la sine: dar dacă dl. Băsescu câştigă din primul tur? Atunci avantajul referendumului propus de dl. preşedinte, avantaj pe care d-sa îl recunoaşte mai sus, se manifestă în raport cu toţi ceilalţi candidaţi, mulţi sau puţini. Un avantaj, dacă îl ai, îl ai atât faţă de un adversar, cât şi de mai mulţi. Fanii hard Băsescu au obosit deja la cap, dacă or fi ajuns până aici cu lectura articolului. Căci nu logica şi nici bunul-simţ sunt criteriile pe baza cărora domniile lor îl votează for ever pe dl. Băsescu...

Experimentatul manipulator şi propagandist care este dl. preşedinte ştie foarte bine că, pentru a câştiga capital politic în momente de criză economică, nu trebuie să te bazezi pe expunerea de soluţii economice şi sociale pentru criză. Sunt vorbe multe, aspecte tehnice, cifre. Mulţimii îngrijorate trebuie să-i spui lucruri scurte, simple şi penetrante. Cel mai bine, identifici un duşman în spinarea căruia pot fi puse toate relele şi nevoile. E mult mai simplu să reduci Parlamentul decât să reduci şomajul. În cazul altor profesionişti, duşmanul era evreul sau burghezo-moşierul. La dl. Băsescu este politicianul. Soluţiile economico-sociale se adresează raţiunii masei, în vreme ce ura pe care populaţia o nutreşte faţă de politicieni e un combustibil electoral mult mai puternic decât raţiunea. Această ură blochează judecăţi simple. Reducerea Parlamentului de la bicameral la unicameral va da pensionarilor şi şomerilor bani de întreţinere? Nu le dă nici de înmormântare. Şi a crede că zisa reducere va reforma clasa politică reprezentată de Parlament e totuna cu a considera că o metodă de scădere în greutate aplicată unui obez este să-i tai o mână. Burta şi guşa parlamentarilor rămaşi mai puţini vor fi mai mici? Mi-e teamă că dimpotrivă.

Astfel, dl. Băsescu îşi atacă prin învăluire contracandidaţii la preşedinţie, identificându-i ca reprezentanţi ai clasei politice sortite decimării. În referirile directe la ei, nu-i consideră demni decât de statutul de marionetă a lui Ion Iliescu, tratabilă cu o băşcălie arogantă ("Geoană va fi următoarea mea propunere de premier, ca să-l scap de ruşinea bătăii electorale") sau expediere plictisită ("Oprescu nu ajunge în turul doi"). La care dl. Geoană n-a găsit alt răspuns decât o glumă prostănacă ("cred că Băsescu a luat droguri uşoare"), în vreme ce în spatele d-sale cască gura mare dl. Marian Vanghelie, făcându-te să te gândeşti cu un fior ce funcţie va ocupa Baracuda Obama dacă dl. Geoană iese preşedinte.

Pe Geoană nu l-a făcut premier doar Traian Băsescu, ci şi Dinu Patriciu. Dl. mogul l-a mai făcut şi "liberal acoperit" şi amic politic al lui G.W. Bush şi Bill Clinton pe liderul PSD. Dl. Crin Antonescu s-a delimitat decent şi ferm de aceste afirmaţii ale "membrului" Patriciu, precizând şi că nu e dispus la niciun troc în turul doi pentru funcţia de premier, singura opţiune rămâne Klaus Iohannis. Dl. Antonescu are până acum comportamentul cel mai civilizat în această campanie, ceea ce în ţara noastră nu e o premisă pentru a ajunge nici măcar în turul doi. Şi candidatul liberal rămâne un vorbitor de televizor, nu am în minte nici o imagine cu el pupând feţe şi strângând mâini în mijlocul mulţimii.

Pentru civilizaţia politică din România cred că ne aşteaptă o campanie începută nu cu stângul, ci cu dosul.

Preluare Gandul